Si anul asta, ca si anul trecut, ne-am strins citiva motociclisti legati de Yamaha si de enduro si am pus la cale un fel de intilnire. Zic "un fel" pentru ca am exclus din start genul ala de adunare unde toata lumea bea si maninca. In schimb, a m organizat un traseu care ne-a solicitat cite 12 ore pe zi, pe cele mai variate drumuri ale patriei. Un total (pentru mine) de 2400km si 6 zile superbe.
Am plecat de joi si, dupa o ploaie torentiala intre Cislau si Valenii de Munte, am ajuns la Brasov - camping Dirste - probabil cel mai bun camping din Romania.
A doua zi, pina sa vina toata lumea, am facut o tura pe la Canionul 7 Scari si am fost cu adevarat impresionati. Nu stiu cum de l-am ratat pina acum...
A urmat o seara cu prea multa mincare si bautura, dar sa zicem ca a fost bucuria revederii :)) Simbata dimeneata toata lumea era gata de drum, fara sa stie prea bine ce le pregatisem...
Am plecat spre Predeal, apoi Pîrîul Rece - Rîşnov - Bran, pentru ca dupa citiva kilometri sa cotim dreapta pe un drumeag ce ne-a dus pe la Sirnea - Cheile Dimbovicioarei. Unii s-au pierdut pe drum, disperati sa rupa serpentinele spre Cimpulung, dar restul ne-am delectat cu un traseu enduro mediu, cu copaci cazuti pe traseu, noroi si pietris.
Dupa Cimpulung - Curtea de Arges a urmat o bucata ca-n Dosarele X spre Brezoi, cu drumuri care se terminau in prapastie sau nu se mai terminau deloc...printre munti si sate pierdute.
De la Brezoi am luat-o pe Valea Latoritei, spre lacul Petrimanu, si dupa o scurta regrupare (timp in care am infulecat niste slanina cu ceapa in loc de energizant) am inceput lunga urcare spre Curmatura Oltetului. E foarte interesant cum un traseu poate parea extrem de greu daca-l faci singur si cum acelasi traseu devine o placere in grup...
Ajunsi la Polovraci pe intuneric, dupa 12 ore de endureala, am pus corturile si ne-am cam dus la culcare...ne astepta o alta zi grea.
Plimbarea de la Polovraci la Tg. Jiu si mai departe in Cheile Sohodolului a fost doar incalzirea pentru traversarea muntilor spre Cimpul lui Neag.
Din nou noroi, cazaturi, coboriri cu emotii...intr-n cuvint enduro sa-ti mearga la suflet....
Dupa Cimpul lui Neag si o bucata de sosea impecabila de-a lungul Jiului de Vest, drumul s-a cam terminat si am continuat pe enduro spre izvoarele Cernei si in jurul Lacului Iovanu. U alt traseu superb.
Cam astea erau feţele noastre seara, in campingul unui neamt la iesirea din Baile Herculane (spre Caransebes). Alte 11 ore de enduro excelent.
Dimineata eram gata de noi aventuri....
Defileul Dunarii
Nelipsitul popas la statuia lui Decebal.
Manastirea Mraconia.
Dupa care am parasit asfaltul, asa cum ne place noua, si ne-am pierdut in paienjenisul de drumuri forestiere spre Carbunari - Sasca Montana.
Seara bîntuiam in cautare de loc de cort, pe la Cantonul Damian, iar dupa o scurta tura pe la Tunele, pe Cheile Nerei, si pe Valea Beiului, ne-am indreptat spre Sasca Montana plini de speranta ca vom gasi o pensiune ospitaliera.
Un comentariu:
superbe locuri; bravo
Trimiteți un comentariu