Ziua 3...poate cea mai plina din toate, a inceput cu privelistea lacului Piva (bineinteles tot de un verde ireal).
Dupa care am trecut podul si ne-am avintat in necunoscut, pe un drumulet ingust cit o masina si care serpuia prin munte, prin tunele nefinisate sapate in stinca si care uneori se incolaceau la aproape 180 de grade, ca o viziuna de marmota (ma rog, e un fel de-a spune).
Tunel cu fereastra
Bineinteles ca am fost in ambele directii, ca sa trecem prin toate tunelurile si sa nu ratam cumva vreunul.
Ce am aflat mai tirziu a fost ca unul din drumuri se cam termina (cel putin asfaltul) si incepea un urcus cam abrupt pe bolovani.
Dar dupa ce am impins putin la Transalp-ul lui Adi am reusit sa ajungem in virf, ca sa atacam a doua parte a traseului zilei, Parcul National Durmitor.
Si iar fericire pura, un traseu asemanator cu Transfagarasanul, dar mai frumos si mai spectaculos....
Scurta oprire la o salata de brinza cu rosii, cam scumpa in virful muntelui (5 Euro de persoana).
Dupa care am inceput coborirea spre canionul Tara, un loc in care merita sa revenim pentru a-l aprofunda (eventual la un rafting).
Dupa care am trecut podul si ne-am avintat in necunoscut, pe un drumulet ingust cit o masina si care serpuia prin munte, prin tunele nefinisate sapate in stinca si care uneori se incolaceau la aproape 180 de grade, ca o viziuna de marmota (ma rog, e un fel de-a spune).
Tunel cu fereastra
Bineinteles ca am fost in ambele directii, ca sa trecem prin toate tunelurile si sa nu ratam cumva vreunul.
Ce am aflat mai tirziu a fost ca unul din drumuri se cam termina (cel putin asfaltul) si incepea un urcus cam abrupt pe bolovani.
Dar dupa ce am impins putin la Transalp-ul lui Adi am reusit sa ajungem in virf, ca sa atacam a doua parte a traseului zilei, Parcul National Durmitor.
Si iar fericire pura, un traseu asemanator cu Transfagarasanul, dar mai frumos si mai spectaculos....
Scurta oprire la o salata de brinza cu rosii, cam scumpa in virful muntelui (5 Euro de persoana).
Dupa care am inceput coborirea spre canionul Tara, un loc in care merita sa revenim pentru a-l aprofunda (eventual la un rafting).
Si aici se opreste povestea... Lasind la o parte Croatia, a carei frumusete este destul mediatizata, dar unde preturile nu prea sint de nasul nostru, trebuie spus ca Bosnia si Muntenegru (si nu ma refer doar la coasta Adriaticii) ascund niste peisaje extraordinare. Drumurile sint bune, nu prea e aglomeratie (daca se evita zonele "turistice" consacrate), preturile sint mai mult decit OK. Am cheltuit 280 de Euro in 4 zile (2 persoane), cu tot cu benzina, in conditiile in care am facut 1650 de kilometri.
